Festa per il 34° compleanno di don Domenico

foto di Gregorio Riccio e Vito Macrì

 

 

A  DON  DOMENICO     (di Maria  Martino)

Posati li pedi e riposativi la testa, ca ccà, tutti quanti volimu mu vi facimu na festa.

Stù jire e venire ni fa spazientire ca nò nvi vidìmu, ma lu stesso ntra lu core vi avimu

e sapiti quantu vote vi penzamu.

Como figghi gioie e doluri vi dunamu, ma chi voliti, ammu ni cumpatisciti

ca parimu tanti pipiti quandu parramu

e li cunzigghi chi nì dunati ncumpessione e supa l'otaru tutti li ascoltamu

ma cù sape quantu nde applicamu.

La sapiti la cosa bella chi lu Signuri penzau?

Ca quandu prevete vi conzacrau, pè primu a Santu Nicola vi mandau

e allu fiancu vostro nù bonu sacrestanu vi affidau

ca de lu calici, li servette li vole sempe nette (dicitincilu a Vittoria).

E li catechisti? Poveri affritti!

Vi vannu currijandu ca culli figghiole nò sannu chjru ch'ammu fannu.

Però l'animatore si conzaru bone, cà sì corcosa vui nci cumandati

nò si pigghianu de sgomento, cà lu lavoro vi lu presentanu all'urtimu momento.

Ci sù dui gruppi chi pulizzanu la Chiese e ammu li viditi como stricanu bejre, bejre,

li sorveglia lu sacrestanu, chi mente tutti li cose ncalendariu.

Pe' li fiori ncì sugnu dui cummare, chi v'assicuru, si dunanu da fare.

Allu Santuariu nc'è Peppe e la mugghiere,

chi pe' la cura chi nci teninu alli pianti, la gente nci li sciuppa tutti quanti.

Mu li carma à d'ijri nci penza Abramu, chi lu lavoro soe lu fade chianu, chianu.

E lu coro, lu coro duve lu dassati? Ca ccerte dominichi, tantu chi cantanu stonati

chi de' l'otaru ncinde faciti mussati.

E quandu ntra la Chiese, l'abbisi dunati? Nde nescenu vuciati...e sugnu tutti sbagliati.

La missa è de sira? Dinnu cà la diciti de matina.

E pe' li nominati? No' nvì ncarricati, cà pe' sì cose, simu tutti laureati, cu vote ati, ati, ati.

Eo vi dicu, quandu ni cumpessati, mu minati vastunati e nommu ni accarezzati.

Ncicìti sempe alli famigghi mu fannu figghiole, ma ijri non azzippanu ricchi, mannaia li cagnole!

e pemmu li liccardijati all'una li campani sonati.

C'è carenza di neonati e sulu morte, mannaia, vui registrati.

Vui siti pe' la vita, ma chijra de li Santi, ch'è de quandu vui venìstivu, ni lu diciti a tutti quanti.

Stasira ni votamu a chijru ch'è Maestro pe' stì cose: lu Signuri.

Mu vi duna la Grazia mu restati fedele alla Chiamata

e mu vi tene sempe de la mani,

cà la strata, certe vote, è alla nchianata.

 

A  DON  DOMENICO     (di Domenico Fera)

Stolto è colui che non segue le orme del Padre,

stolto è colui che non segue il suo Pastore,

noi, in verità, tentiamo di seguire il nostro Pastore,

anche se non conosciamo la via.

Il più grande augurio

che lui non smarrisca la via e noi con lui.